Incidență

Unul din 125 de băieți este diagnosticat cu hipospadias. În Statele Unite, un studiu a evidențiat că hipospadiasul reprezintă cea mai frecventă malformație congenitală în rândul populației caucaziene. S-a observat o creștere a incidenței în anii 1970 și 1980.

Clasificare

Clasificarea anatomică a hipospadiasului se bazează pe poziția meatului uretral, fără a lua în calcul prezența curburii peniene. O clasificare mai recentă integrează mai mulți parametri: poziția meatului uretral (înainte și după corecția chordeei), morfologia prepuțului (incomplet sau complet), forma glandului (despicat, parțial despicat sau aplatizat), lățimea plăcii uretrale, gradul de rotație peniană și eventualitatea transpoziției scrotale.

Utilizarea unei clasificări standardizate permite desfășurarea de studii multicentrice pentru compararea eficienței diverselor tehnici chirurgicale.

Fig. 1: Clasificarea hipospadiasului în funcție de poziția meatului uretral (4 grade)

Fig. 2: Clasificarea morfologică a glandului penian în hipospadias

Tipuri de gland

• Gland despicat: Prezența unui șanț profund în centrul glandului, cu proiecția unei plăci uretrale înguste până la vârf.
• Gland parțial despicat: Fisură parțială a glandului cu un șanț superficial și proiecție variabilă a plăcii uretrale.
• Gland aplatizat: Placa uretrală se termină proximal față de gland, fără șanț glandular; adesea asociat cu chordee, mai ales în formele proximale de hipospadias.

Fig. 3: Evaluarea riscurilor în chirurgia hipospadiasului (vârsta recomandată: 3–18 luni)

Fig. 4: Clasificare generală – evaluare multicentrică a tehnicilor chirurgicale