Nu, nu sunteți responsabil(ă) pentru hipospadiasul fiului dumneavoastră.

Până în prezent, cauzele exacte ale acestei afecțiuni nu au fost clar identificate; se suspectează numeroși factori. Cercetările actuale se concentrează pe factori genetici și moleculari, pe rolul hormonilor și chiar pe posibili factori de mediu nocivi în timpul dezvoltării sexuale fetale.

Indiferent de cauză, acceptați hipospadiasul fiului dumneavoastră ca pe rezultatul unei combinații de factori ce nu au fost sub controlul dumneavoastră. Nu vă învinovățiți și nu vă asumați responsabilitatea de a fi părinte.

Din păcate, nu există un moment perfect sau o metodă „ideală” de a discuta cu fiul dumneavoastră despre hipospadias. Modul în care abordați acest subiect depinde de maturitatea copilului și de cât de confortabil vă simțiți dumneavoastră vorbind despre aspecte intime. Este important să adaptați conversația la stadiul de dezvoltare al copilului și la contextul în care are loc discuția.

Unii părinți se tem că o astfel de conversație ar putea crea probleme, deoarece include și menționarea unor diferențe fizice față de alți băieți. În realitate, o discuție deschisă este un mod eficient de a înlătura sentimentele de rușine sau jenă, mai ales într-un subiect atât de intim.

Atunci când copilul vede că părinții sunt dispuși să vorbească deschis despre acest subiect, el învață să-și exprime sentimentele în cuvinte. Onestitatea părinților îl va ajuta să înțeleagă că poate vorbi liber, fără jenă, și că acest lucru nu este un secret rușinos.

Prin înțelegere și demitizarea situației, părintele îi oferă copilului încrederea necesară pentru a construi relații cu ceilalți fără rușine sau teamă de respingere.

Aceasta este o temă controversată: unii autori consideră că nu este necesară o discuție educativă în cazul copiilor la care intervenția chirurgicală a avut loc în primul an și jumătate de viață, iar rezultatul este bun, atât din punct de vedere funcțional cât și estetic. Cu excepția, desigur, cazului în care copilul pune întrebări din proprie inițiativă. În orice situație, părinții trebuie să fie pregătiți să ofere răspunsuri potrivite întrebărilor copilului.

Copiii care au rezultate chirurgicale mai puțin satisfăcătoare sau care au suferit mai multe intervenții complicate trebuie să cunoască mai multe despre afecțiunea lor.

Totuși, unii psihologi consideră că operația poate corecta doar aspectul exterior „defect”, dar nu poate șterge amintirea părinților legată de starea care a impus intervenția. Hipospadiasul, chiar dacă este corectat chirurgical, face parte din existența copilului.

Trebuie să facem diferența între diferitele grade de hipospadias:

Copiii cu hipospadias glanular, distal sau proximal ușor formează un grup, iar ceilalți — cu forme mai severe de hipospadias proximal și/sau care au trecut prin intervenții chirurgicale complexe — constituie un al doilea grup.

Două studii au arătat că nu există diferențe între numărul sau calitatea episoadelor sexuale la bărbații cu hipospadias operat cu succes (glanular/distal/proximal ușor) și cei fără această afecțiune. Nu au fost observate diferențe semnificative în vârsta de debut a masturbării sau a actului sexual.

Pacienții cu hipospadias proximal sever, care au suferit intervenții dificile și complexe, pot prezenta o corelație între severitatea complicațiilor și insatisfacția față de rezultat, dar și față de performanța sexuală.

Pacienții cu forme severe de hipospadias proximal, penis mic și alte anomalii genitale pot fi clasificați drept „pacienți intersexuali”.

Satisfacția emoțională în cadrul contactului sexual este dificil de evaluat, iar studiile necontrolate nu sunt considerate de încredere.

Mulți adolescenți fără anomalii genitale experimentează temeri legate de sexualitate, care sunt firești și fac parte din dezvoltarea lor. Totuși, în cazul în care există o anomalie genitală, aceasta este adesea percepută ca fiind cauza acestor temeri. Cu alte cuvinte, este dificil de stabilit dacă temerile adolescentului sunt legate direct de hipospadias sau nu.

În ceea ce privește frecvența activității sexuale, numărul partenerilor, problemele sexuale sau libidoul, nu există diferențe semnificative între bărbații cu hipospadias operat cu succes și cei fără această condiție. De asemenea, nu se observă diferențe majore privind vârsta primei relații sexuale, comparativ cu normele sociale.

Dimensiunea penisului poate genera nemulțumire. În general, mărimea penisului este o sursă de anxietate pentru mulți bărbați adulți normali. Există puține studii care analizează corelația dintre dimensiunea penisului și satisfacția sexuală. Unele cercetări indică faptul că pacienții cu micropenis pot avea contacte sexuale satisfăcătoare, dar opiniile lor sunt adesea neglijate.

Pentru o evaluare exactă, sunt necesare studii pe termen lung. În cazul hipospadiasului, aceasta presupune o urmărire de 20–40 de ani. Problema este că intervențiile chirurgicale efectuate cu decenii în urmă nu mai sunt utilizate astăzi, ceea ce reduce relevanța studiilor vechi.

Unele dintre aceste studii pe termen lung sunt bazate pe interviuri cu pacienți operați în urmă cu mai multe decenii și arată că hipospadiasul poate avea un impact psihologic sau psiho-sexual, în special din cauza modului în care pacientul percepe propriile organe genitale.

O plângere frecventă este lipsa de informare și de urmărire postoperatorie, care poate influența viața pacientului la fel de mult ca factorii estetici sau funcționali. Suportul educațional ar ajuta pacientul să accepte hipospadiasul și să se reconcilieze cu el. Aceasta ar reduce potențialele probleme și ar contribui la o atitudine psihologică și sexuală mai sănătoasă în viața adultă.

Mulți părinți ai copiilor cu hipospadias se simt adesea singuri și stigmatizați, simțind că nu pot face față situației. Natura intimă și sexuală a acestei afecțiuni face ca hipospadiasul să fie rar discutat public, iar materialele disponibile sunt greu de găsit și, de cele mai multe ori, sunt scrise pentru profesioniștii din domeniul medical.

Un sprijin extrem de valoros îl reprezintă contactul cu alți părinți aflați în aceeași situație. Datorită mijloacelor electronice moderne, nu mai este dificil să intrați în legătură cu alte persoane implicate, prin intermediul internetului. Există deja forumuri și grupuri dedicate hipospadiasului în multe țări, care reunesc părinți și le oferă ocazia să-și împărtășească experiențele, să discute despre temeri și îngrijorări și să exprime emoțiile trăite de-a lungul timpului. Aceste interacțiuni contribuie adesea la reducerea sentimentului de izolare resimțit de părinți. Citirea sau participarea activă în aceste grupuri este de mare ajutor – descoperiți că nu sunteți singuri, că există alte persoane care trec prin experiențe similare, iar acest lucru creează un sentiment de înțelegere și acceptare.

Desigur, sprijinul oferit de un psiholog, psihiatru sau terapeut sexual poate fi, de asemenea, benefic pentru depășirea sentimentelor de nesiguranță sau neacceptare cauzate de hipospadias.